News and SocietyCultura

L'Antitesis hè una manera ingeniosa di rinunzie u simbolicu

Parechji geniusi littirari spessu usati in i so opiri un artighjanu artisticu cum'è l'antitesi. Questa era una forma d'expressione di sentenzi contradictori, è un picculu specie hà in l'era di a crisa, quandu u modu di vita vivenu cambiassi seri. Un rappresentante di sta ferramenta sò "Patri e figlioli", perchè ancu in u titulu di a novella hè seen l'antitesi. L'esempii in questu, di sicuru, ùn finiscinu micca, ma cunzidire chì u travagliu chì digià in u so urganizatu di l'urganizazione hè l'apparatu littirariu in questa, hè ideale. Turgenev hà decisu di utilizà l'antitesiùn micca solu perchè a trama di u so rumanzu rifletti un punteddu. Hè stata stabilita in u cunflittu di e generazioni, è ùn anu micca tocca sopra à e pagine di u travagliu.

L'Antitesis hè una figura stylistica especial chì compara conceptu oppostu in a fiction per aghjà à l'impresa. Puderemu assicurà chì u so usu hè assai difficiue, è ci hè pocu chì l'autori puteva appricà. Ma i classici ghjucanu played with the antithesis, è per esse sicurità di questu, ùn cundite micca. Pudete vede i nomi, cum'è «Crime and Punishment», o putenti «Guerra è pace».

Tuttavia, no solu in prose hè utilizatu l'antitesi, stu mediu artisticu sempre hè statu populari trà i poeti. A maiò parte di quì pudete truvà l'imagine visuale, cum'è in a filiera di Pushkin in u travagliu "Eugene Onegin" ("L'acqua è a petra ... u ghjornu è a flame"). A menu spessu, ci hè una oppunzialità semàntica ("Per avà - maestru è servitore"). Pudete acquistà cun quelli poemas, induve a carica semantica hè custruita nantu à l'antitesi. Per esempiu, Lermontov hà una octava chì si parlante di un piattu solitario ubicatu nantu à u piccu di u nordu è vede un sognu nantu à un arburu di palme chì sbuccianu nantu à u precipitatu arsu. Eccu un tipu per intruduce. Da una banda - una oppusizioni pronunzida, è di l'altru - solità, micca dipendenu à u locu è u clima.

Cusì, l'antitesi hè a ricivutazione di u discursu artisticu littirariu . E serà più ricciutu è forte si dui odeufmi formanu u cuntestu massimu entre elli.

Fighjendu di l'antitesi, ùn hè micca putente attentà à a tesi. Un esempiu di queste si pò vedà in opera di Sadko: ùn cunghjite e perle in u mari in a sesta ... Ghjè una espressione chì deve esse pruvata, ma quantu per a nostra sìmmina propria, ùn hè micca bisognu di prova, perchè eccu. U più impurtante in a tesi hè chì ci deve esse claru è chjaru, è ùn esse micca persu in u cursu di l'argumintazzioni. A ghjente spessu pruvucanu à l'altri chì unu di elli deve rinunzià u fume. L'argumentu quì hè spessu una, è hè focu annantu à i danni di a nicotina. Se pensate micca nantu à ellu, a prova hè diretta direttamente à u fattu chì hè preghjudiziu à fumà, ma micca à tuttu, chì qualchissia abbandunà stu usu.

A tesi hè raramente usata in a literatura, hè più vicinu à e scienze exacte. E l'antitesi fu assai diffunnuta trà l'autori. Ma ùn pensate chì l'utilizà una di sti tecniche hè più faciule o più difficili. Per una appiecazione harmoniosa di a tesi è l'antitesi, un veru talentu hè necessariu.

Similar articles

 

 

 

 

Trending Now

 

 

 

 

Newest

Copyright © 2018 co.delachieve.com. Theme powered by WordPress.